...

L-a revăzut după atâta timp şi tot ce a putut să facă a fost doar să-i zâmbească. Îşi dorea să îl ia în braţe şi să îl strângă tare, dar nu putea.
Îşi adusese aminte că el nu e singur şi că între ei nu a fost nimic şi nici nu va fi ceva vreodată. Voia ca el să fie fericit, iar ea continua să zâmbească. 

Îi era greu să-l privească doar precum un simplu prieten, dar nu avea încotro. Se simţea atât bine, cât şi rău în prezenţa lui. Trebuia să meargă mai departe. 
Regreta ziua în care l-a îndepărtat pentru aşa zisul "baiatul perfect".  Dar greşise. Nu el era băiatul potrivit, ci el. Ar fi dat orice să poată da timpul înapoi, ca să poată repara lucrurile. Lucrul ăsta nu era posibil, aşa că ea continua să se gândească şi să zâmbească la momentele trecute.