Rutină

Să le ia dracu pe toate. Orgolii, vicii, sentimente, mesaje, vorbe, amintiri, minciuni, rutină, tot! 
Ne obişnuim cu anumite persoane, să fie prezente constant în jurul nostru, iar când pleacă, parcă au luat totul cu ele şi ştii că nu o să mai ai nimic şi nu o să mai fie totul ca înainte.
Totul se schimbă. Te schimbă. Te gândeşti că poate e mai bine aşa, că nu a fost să fie. Şi că poate nu-şi meritau  locul lângă tine, dar după un timp îţi doreşti din nou să fie lângă tine, măcar pentru o secundă, chiar dacă ar durea. 
Ai venit, iar apoi ai plecat. Ai fost aici, te-am simţit. M-ai lãsat sa te ating, dar totul a fost precum un vis. Îţi doreşti ca totul sa devinã realitate. Şi nu se întamplã. A fost ca şi cum aş fi vorbit cu o fantomă, care a dispărut imediat cum am atins-o. Când ai ieşit pe uşă totul în jur s-a dărâmat, mi-a luat mult timp până m-am adunat. În urma ta a rãmas un gol adânc, care nu poate fi vindecat prea curând. Mi-am adunat gândurile şi le-am pus bine într-o cutie şi pe care nu o voi mai deschide vreodată. O să las praful să se aşterne peste ea. Cutia cu amintiri... 
Mi-am dorit rutina aia zilnică înapoi, eram prea obişnuită, dar poate ar trebui să încep să fac şi alte lucruri. Să mă obişnuiesc cu o altă rutină, o rutină în care tu nu eşti prezent...
Mi-e greu să dau uitării la tot ce a fost. Parcă mi-e frică de ceva. Dacă nu voi găsi persoana potrivită? Dacă acolo nu e cineva pentru mine şi voi sfârşi singură ( poate cu 80 de pisici) cu toate amintirile astea care mă vor bântui de-a lungul vieţii? Poate eu sunt o excepţie şi pentru mine nu e nimeni...  Mi-e greu...
Şi când crezi că ai întâlnit persoana potrivită,  care te face să uiţi pentru un timp de tot ce a fost şi pentru prima dată simţi că poate fi ceva mai mult, îţi dai seama că nu e chiar "alesul". Ajungi să vorbeşti cu orele la telefon, încet încet să afli mai multe detalii despre persoana asta, până când te afli în punctul în care îţi dai seama că nu mai ai ce discuta cu ea. Toate subiectele au fost atinse. Atunci ce faci? 
O iei de la capăt. O altă despărţire, alte amintiri, o altă rutină, suferinţă şi în final un nou început.