Ai intrat pe uşă fără să te uiţi la mine. Te-ai descălţat şi ţi-ai pus cu grijă pantofii într-un colţ, ca şi cum tu locuiai acolo. Nici măcar nu te-ai uitat la mine.
Aveam o mie de idei în cap mai devreme, dar acum s-au amestecat şi nu mai ştiu despre ce voiam să scriu concret. Ca deobicei trăiesc în trecut, printre amintiri, pentru că doar atât mi-a mai rămas.