Odată

Ai intrat pe uşă fără să te uiţi la mine. Te-ai descălţat şi ţi-ai pus cu grijă pantofii într-un colţ, ca şi cum tu locuiai acolo. Nici măcar nu te-ai uitat la mine.
Încet, te-ai aşezat pe canapea. Era o linişte de nici măcar ticăitul ceasului nu se auzea. Niciunul dintre noi nu avea curajul să spună ceva. Şi când te gândeşti ce discuţii aveam cu o seară în urmă, iar acum niciunul nu voia să aducă vorba. Am băut împreună cafeaua făcută de mine, am fumat ultimele ţigări împreună cu toate  cuvintele acelea aruncate printre înghiţituri. Ai tras un fum şi ai privit fumul cum dispărea. Nu te-ai întrebat că poate aşa s-a pierdut şi prietenia noastră? Nu ţi-am spus nimic. Ai ieşit pe uşă aşa cum ai venit, şi dus ai fost. Nici măcar un sărut de la revedere sau "adio".