Neaţa
E dimineaţă. Sau cel puţin a fost, nu sunt chiar atât de matinală.
Mi-am făcut un ceai şi am sărit pe laptop cu gândul că poate o să-mi vină în cap o altă tâmpenie la care să debitez.
Mă uitam la ceaiul ăsta, la cât de fierbinte era şi nu mă lăsa să îl ating. Şi la aburii care se duceau spre nicăieri. Aşa a fost şi cu tine. Atunci când aveam nevoie de tine dispăreai. Ai plecat atât de repede, la fel ca şi ceaiul ăsta din care nu am apucat să gust.
Da bă şi mă gândeam iar la cum se poate schimba totul în decursul unui an. Nu numai cât se poate schimba cineva, dar şi câte evenimente pot avea loc într-un an.
Acum un an era ca o ceaţă în capul meu, nu vedeam altceva, decât persoana aia cu care credeam că o să fiu mult timp de acum încolo. Şi să ştii că am avut multe de învăţat din asta. Cum ar fi să nu mă mai încred în nişte cuvinte aruncate aşa uşor şi spuse doar ca să umple un gol.
Când mă gândesc la câte s-au întamplat anu' ăsta, mă bufneşte râsul. Ai venit, ai plecat, ne-am ignorat, până mi-am dat seama că nu are rost să continui aşa. Era doar un joc, care nu ar fi dus nicăieri. Mai mult mă amăgeam aiurea. Credeam că o să îmi fie greu, fără să nu ne vorbim, dar e atât de bine! Mă simt mai liberă.
Cu câte persoane trebuie să fii ca să găseşti persoana potrivită? Câte persoane trebuie să mai răneşti şi de câte mai trebuie să îţi baţi joc, doar ca să îţi mulţumeşti tu orgoliul?
Nu uita că odată şi odată, o să se întoarcă roata.
No comments:
Post a Comment