Câte amintiri pot încăpea în mintea noastră? Măcar dacă era ca un calculator. La câteva zile, luni, ani, îşi mai şterge din memorie. Dar nu, nu putem. Trebuie să fim urmăriţi de amintiri toată viaţa. Preferam să am un buton de ştergere a celor pe care vreau să le uit pentru totdeauna.
Nu putem scăpa de trecut. Orice lucru mărunt îţi va aduce aminte de ceva.
De exemplu, merg grăbită spre facultate, după o noapte nedormită şi mă gândesc ce naiba o să fac la curs. Şi uite cum sunt numai cu gândul la facultate şi nimic altceva, dar îmi dau seama că merg pe strada pe care am mers pentru prima dată alături de tine. Iar acum eram de una singură. Mi-aduc aminte cum mergeam pe strada asta, iar tu cu vocea ta senzuală, îmi arătai fiecare loc neînsemnat, de parcă ai fi locuit pe strada aia. Făceai planuri cum că ne vom întâlni în fiecare dimineaţă la colţul străzii şi vom porni împreună, ţinându-ne de mână spre cafeneaua aia care îţi plăcea ţie, iar apoi cum ajungeam în faţa facultăţii şi ne făceam cu greu curaj să intrăm, la gândul că nu vom fi împreună la acelaşi curs.
Sau cum că mă hotărăsc să ies într-o seară cu prietenii într-un club şi realizez că dansez pe melodia pe care cândva o ascultam împreună şi de fiecare dată când mi se făcea dor de tine o reascultam, pentru că doar aşa te puteam avea aproape de mine. Şi brusc mi se duce tot cheful de a petrece, pentru că speram ca măcar în seara aia să mă pot distra şi să nu mă mai gândesc la tine.
Exemple aş avea multe, imagini, melodii, evenimente trecute, un simplu mesaj care pentru mine însemna enorm, timpul petrecut împreună şi nu mai zic de numele tău, atât de banal şi atât de comun.
Aşa a rămas. La fel ca şi tine...
No comments:
Post a Comment